Latest Articles


23.05.2012
Eurozine Review

A protest of Scrooges

"Kulturos barai" talks to Daniel Chirot about modernity, crisis and ideology; "NZ" plots the new Russian class-consciousness; "Le Monde diplomatique" (Oslo) asks which way the middle class will swing; "Wespennest" explains what anarchism can do for you; "Dilema Veche" recalls better days for Romanian journalism; "Reset" abandons print for web; "Letras Libres" reveals the political Borges; "dérive" rescues the bungalow from historical oblivion; and "Vikerkaar" profiles Estonian situationist duo Johnson & Johnson. [ more ]

22.05.2012
Daniel Chirot, Almantas Samalavicius

Ideology never ends

22.05.2012
Anna Aslanyan, Stewart Home

Moving the goalposts

21.05.2012
Jacques Rupnik

The euro crisis: Central European lessons

21.05.2012
Kenan Malik

To name the unnameable


New Issues


22.05.2012

Le Monde diplomatique (Oslo) | 5/2012

Quo vadis, middelklassen? [Quo vadis, middle class?]

Eurozine Review


23.05.2012
Eurozine Review

A protest of Scrooges

"Kulturos barai" talks to Daniel Chirot about modernity, crisis and ideology; "NZ" plots the new Russian class-consciousness; "Le Monde diplomatique" (Oslo) asks which way the middle class will swing; "Wespennest" explains what anarchism can do for you; "Dilema Veche" recalls better days for Romanian journalism; "Reset" abandons print for web; "Letras Libres" reveals the political Borges; "dérive" rescues the bungalow from historical oblivion; and "Vikerkaar" profiles Estonian situationist duo Johnson & Johnson.

09.05.2012
Eurozine Review

Sudden and slow-acting poisons

18.04.2012
Eurozine Review

Not a Prospero in sight

21.03.2012
Eurozine Review

To hell in a handbasket



http://www.eurozine.com/articles/2011-05-02-newsitem-en.html
http://mitpress.mit.edu/0262025248
http://www.eurozine.com/about/who-we-are/contact.html
http://www.n-ost.org
http://www.eurozine.com/articles/2009-12-02-newsitem-en.html

My Eurozine


If you want to be kept up to date, you can subscribe to Eurozine's rss-newsfeed or our Newsletter.

Articles
Share |


Reforma universitară europeană

Zece locuri comune, consecutive Declarației de la Bologna


1. Reforma universitară europeană, decisă prin Declarația de la Bologna ("reforma Bologna"), ține piept în mod mai eficient (decît sistemul european-tradițional) presiunii universităților americane pe piața mondială a ofertelor academice.

Într-adevăr, aceasta a fost una dintre justificările majore ale adoptării Declarației și trecerii la reformă. Deocamdată, nu se cunosc studii care să aprecieze rezultatele obținute după reformă, în competiția cu universitățile americane. Văzut "de la firul ierbii", adică din sala de curs, raportul dintre "noi, europenii" și "ei, americanii" nu pare să se fi schimbat deloc. Iar mișcările universitare protestatare franceze, germane sau italiene, din ultimii doi-patru ani, nu vorbesc în nici un caz despre o încredere (a participanților efectivi la educație) în eficiența noului sistem.

2. Acest sistem de organizare a învățămîntului este mai adecvat unor universități pe model antreprenorial (private, bazate pe fonduri atrase prin colaborarea cu mediul de afaceri și industrial de performanță).

Tot ce se poate: experiența nord-americană pare să încline în acest sens. Dar atunci, ceea ce se cere reformat e un ansamblu enorm de practici culturale de veche tradiție europeană, care justifică și privilegiază universitatea "de tip humboldtian", dedicată cercetării avansate, reflecției libere, non-dependente de piață. Desigur că – subfinanțate endemic (pentru că finanțate de către stat, cel mai adesea) – universitățile europene caută acum să atragă investiții ale mediilor economice atractive. La vreme de criză, situația se complică și mai mult.

Ceea ce era (la americani) o tradiție a colaborării cu un mediu de afaceri privat și prosper riscă să devină (la europeni) o supunere la dictatul imediat al unei economii cu obiective pe termen scurt (gen: "produceți-ne 1000 de ingineri electroniști la anul, că de atîția o să avem nevoie, și vă dăm banii să o faceți!"). Rezultatul va fi o universitate lipsită de viziune și de construcții științifice și etice durabile, din care pot dispărea filierele neinteresante pentru mediul economic (studiul limbilor moarte, istoria artelor...). Un soi de concretizare "slabă", circumstanțială, a modelului antreprenorial american.

3. Absolvenții acestui sistem universitar sînt mai bine pregătiți pentru performanța științifică (cercetare de vîrf, studii avansate ulterioare etc.).

Nu. Dacă reforma Bologna înseamnă structurarea curriculei în faimosul de-acum 3L2M3D (3 ani de licență, 2 de master, 3 de doctorat), iar regîndirea conținutului cursurilor se face, înainte de orice, în funcție de cererea pieței forței de muncă, atunci trebuie să fim de acord că a) numărul anilor de studiu nu este o garanție a excelenței, b) perioada doctoratului este prea scurtă pentru o formare adecvată de nivel avansat, c) principalul motor al performanței științifice nefiind cererea imediată a pieței, formarea pentru cercetare fundamentală nu este încurajată de noul sistem. De fapt, deocamdată e greu de apreciat relația dintre restructurarea procesului (de învățămînt) și ameliorarea conținuturilor specifice (o predare "mai bună" a cutăror discipline). Cu alte cuvinte, "școala serioasă" se putea face și în sistemul vechi, totul depinde (oricînd) de calitatea profesorilor, a predării, a eticii implicate.

4. Absolvenții acestui sistem universitar se încadrează mai ușor pe piața muncii.

Da și nu. Absolvenții ciclului prim, de trei ani (cel mai adesea, atîta durează studiile pentru o licență), își găsesc, poate, mai repede de lucru, pentru că pot aspira aproape exclusiv la joburi lipsite de putere de decizie, precare și slab plătite. Asemenea posturi au fost întotdeauna mai numeroase pe piața muncii. Absolvenții cu licență nu mai sînt, de-acum, supra-calificați pentru ele. Pentru joburi mai complexe, e nevoie de continuarea parcursului de studii (master, studii aprofundate, doctorat sau alte cursuri calificante)... Pînă la un număr de ani egal celui necesar în sistemul anterior, pentru a accede la aceleași posturi (profesor de liceu, medic, inginer, analist, specialist în IT etc.).

5. Sistemul Bologna încurajează precariatul profesional al tinerilor angajați pe piața muncii.

Nu: doar îi reduce aura de amenințător și de ratare. Sistemul permite studentului întreruperea studiilor cînd dorește și reluarea lor, după perioade mai lungi sau mai scurte de viață personală "în afara universității". Flexibilitatea sistemului vizează adaptarea lui la meandrele unei existențe individuale, în care neîncheierea studiilor este pandantul academic al unei precarități a proiectului existențial personal. Noutatea ar fi că nici unul, nici altul nu mai sînt, "în mod oficial", sancționate. E ca și cum ai deculpabiliza "neisprăvitul": se poate! (Unii spun că e chiar cool...)

6. Diplomele obținute în acest sistem sînt recunoscute mai lesne de alte universități care au adoptat sistemul.

Da și nu. Aplicarea reformei Bologna neînsemnînd uniformizarea sistemelor universitare de diplomare pe plan european, problema recunoașterii diplomelor străine de către universități de stat (reamintesc că majoritatea universităților europene sînt instituții de stat) rămîne, ca și pînă acum, la latitudinea acordurilor bilaterale între state naționale. Compatibilitatea (similaritatea, echivalența) parcursurilor de studii poate facilita această recunoaștere, dar nu o antrenează în mod automat. Cît despre universitățile private (foarte puține în Europa, majoritare în America), de cele mai multe ori acestea recunosc "ce diplome vor ele", în funcție de criterii extrem de diverse – și, foarte frecvent, în funcție de competențele dovedite efectiv de către student, indiferent de universitatea unde a studiat.

7. Adoptarea sistemului Bologna va reduce sensibil, în anii următori, hemoragia de creiere europene (supradotate) către instituții de învățămînt și cercetare din SUA.

Să nu ne amăgim. Dacă studiile efectuate în ultimele decenii dovedesc că este nevoie de măsuri radicale pentru a opri acest exod, totuși specialiștii foarte buni și studenții hiperdotați nu aleg calea continentului nord-american în primul rînd datorită curriculei universitare de acolo, ci a atractivității unui sistem academic mult mai bine finanțat, descentralizat, lipsit de structuri gerontocratice, mai mobil și mai dispus să investească în cercetare fundamentală, inclusiv în domenii care nu sînt imediat conectabile profitului economic. Universitățile europene continuă să fie deficitare în aceste domenii, iar inițiativele de a reforma cercetarea universitară (v. cazul recent al Franței) sînt cel puțin discutabile.

8. Reforma Bologna este un eșec, trebuie schimbată radical sau trebuie revenit la structurile abandonate necugetat.

Este ceea ce spun mulți dintre liderii mișcărilor protestatare universitare din ultimii ani, în Europa occidentală. Chiar și universitarii calificați ca "experți în reformă" recunosc că noul sistem este extrem de puțin flexibil, că reajustarea lui din mers recurge mai degrabă la soluții de avarie decît la directive salvatoare pe termen lung. Dar acum, în contextul economic actual, costurile unei noi reforme (sau restaurații?) sînt inadmisibile și inimaginabile.

9. Reforma Bologna este rezultatul unei reflecții profunde a factorilor de decizie din învățămîntul superior european asupra necesității modernizării universităților bătrînului continent, pentru a face față provocărilor prezentului.

S-ar putea să fi început astfel: ca o reflecție, cu toate complexitățile, imponderabilele și nerezolvabilele implicate de "actul reflecției". Dar în aplicarea ei de sus în jos, cu impoziții ministeriale etc., percepția în mediile universitare a fost a unei restructurări obligate, justificate prin "așa ne cere UE" (folosit nu numai în spațiul mioritic, de data asta), în care modificarea legislativă preceda actul reflexiv, dacă nu chiar îl suspenda (cel mai adesea). Universitarii nu s-au simțit părtași la reformă, ci au îndurat aplicarea ei. Consecința cea mai periculoasă este că ei o simt, în continuare, ca pe un corp străin, ca pe o creație a unor "birocrați de Bruxelles", a unor activiști și cadre de conducere din managementul universitar.

10. Reforma Bologna conduce la o masificare mai ușoară a învățămîntului superior, ceea ce este de dorit, pentru creșterea nivelului de pregătire profesională al societății în întregul său.

Să fim prudenți. Cantitatea nu este nicăieri, în sine, o garanție a calității. O universitate care să fie, deopotrivă, o școală superioară pentru masele largi și o instituție a elitelor științifice e o himeră: neputînd să asume ambele atribuții simultan, ea riscă să nu o mai îndeplinească pe nici una. Regîndind universitatea ca școală postliceală rapid profesionalizantă, componenta ei elitistă se pierde; iar dacă bunăstarea cotidiană e asigurată de eficiența unei clase medii bine pregătite în meserii dintre cele mai diverse, în schimb, marile progrese științifice, tehnologice, culturale, trebuie așteptate exclusiv din partea elitelor intelectuale. Lărgirea accesului la învățămînt este un deziderat firesc, dar el nu trebuie confundat demagogic cu creșterea calității respectivului învățămînt.

...Și o legendă academică

Asemenea legendelor urbane, și acestea circulă (în mediile universitare), fiind mai mult decît un zvon neconfirmat și mai puțin decît o realitate indiscutabilă; ele exprimă, îndeobște, temeri și intuiții confuze dar, în fragilitatea lor, reușesc să numească, prin poveste, ceva "de nespus". Cea cu care vreau să închei aceste comentarii despre reforma Bologna se tot face auzită, la reuniuni universitare internaționale, în ultimii 10 ani. Ea spune că, dintru început, inițiatorii reformei nu au dorit să amelioreze un sistem de învățămînt superior, ci, dimpotrivă, să scoată pe piață tineri absolvenți insuficient pregătiți (în doar trei ani de studii), care să mai necesite un parcurs formativ pentru a deveni adevărați specialiști, și astfel să aibă acces mai întîi doar la locuri de muncă pe durată limitată, cu salarii mici. Asemenea noi generații, pregătite "precar" nu ar constitui o amenințare la adresa bătrînilor – mai ales a generației născute după război, baby-boomer-ii cei mulți, care acum se apropie de pensie și a căror menținere pe posturi (inclusiv prin creșterea vîrstei de pensionare) este mai puțin costisitoare pentru economiile amenințate de (intrate în) criză. Cei care au gîndit, decis și aplicat "reforma Bologna" aparțin, într-o covîrșitoare majoritate, generației baby-boom ei înșiși...

 



Published 2010-07-01


Original in Romanian
First published in Dilema veche 290 (2009) (Romanian version)

Contributed by Dilema veche
© Ioana Bot / Dilema veche
© Eurozine
 

Focal points     click for more

The EU: Broken or just broke?

http://www.eurozine.com/comp/focalpoints/eurocrisis.html
Brought on by the global economic recession, the eurocrisis has been exacerbated by serious faults built into the monetary union. In a new Eurozine focal point, contributors discuss whether the EU is not only broke, but also broken -- and if so, whether Europe's leaders are up to the task of fixing it. [more]

European histories (2): Concord and conflict

http://www.eurozine.com/comp/focalpoints/eurohistories2.html
Broadening the question of a common European narrative beyond the East-West divide. How are contested interpretations of historical and recent events activated in the present, uniting and dividing European societies? [more]

Changing media -- Media in change

Media change is about more than just the "newspaper crisis" and the iPad: property law, privacy, free speech and the functioning of the public sphere are all affected. On a field experiencing profound and constant transformation. [more]

Support Eurozine     click for more

If you appreciate Eurozine's work and would like to support our contribution to the establishment of a European public sphere, see information about making a donation.

Editor's choice     click for more

Slavenka Drakulic
The tune of the future
Italy: old Europe, new Europe, changing Europe

http://www.eurozine.com/articles/2012-03-15-drakulic-en.html
Travelling around Italy, Slavenka Drakulic observes one kind of Europe being replaced by another. Instead of attempting to conserve the cultural past, we should accept that migration will adapt much of what we consider "European" to its own image. [more]

Klaus-Michael Bogdal
Europe invents the Gypsies
The dark side of modernity

Social segregation, cultural appropriation: the six-hundred-year history of the European Roma, as recorded in literature and art, represents the underside of the European subject's self-invention as agent of civilising progress in the world. [more]

George Prevelakis
Greece: The history behind the collapse

Greece's economic crisis has its roots in a political pact dating back to the foundation of the modern state. The threat posed to Europe by the Greek breakdown is less contagion than a wave of anti-western feeling. [more]

Debate series     click for more

Europe talks to Europe

http://www.eurozine.com/comp/europetalkstoeurope.html
Nationalism in Belgium might be different from nationalism in Ukraine, but if we want to understand the current European crisis and how to overcome it we need to take both into account. The debate series "Europe talks to Europe" is an attempt to turn European intellectual debate into a two-way street. [more]

Literature     click for more

Steve Sem-Sandberg
Even nameless horrors must be named

http://www.eurozine.com/articles/2011-09-23-semsandberg-en.html
It is high time to lift the aesthetic state of emergency that has surrounded witness literature for so long, writes Steve Sem-Sandberg. It is not important who writes, nor even what their motives are. What counts is the "literary efficiency". [more]

Literary perspectives
The re-transnationalization of literary criticism

Eurozine's series of essays aims to provide an overview of diverse literary landscapes in Europe. Covered so far: Croatia, Sweden, Austria, Estonia, Ukraine, Northern Ireland, Slovenia, the Netherlands and Hungary. [more]

Behind the headlines     click for more

Mykola Riabchuk
Tymoshenko: Wake-up call for the EU

The EU shouldn't be surprised by the Tymoshenko verdict: its support of anything nominally reformist has been perceived as acceptance of a range of repressions, argues Mykola Riabchuk. [more]

Conferences     click for more

Eurozine emerged from an informal network dating back to 1983. Since then, European cultural magazines have met annually in European cities to exchange ideas and experiences. Around 100 journals from almost every European country are now regularly involved in these meetings.
Arrivals/Departures: European harbour cities as places of migration
The 24th European Meeting of Cultural Journals
Hamburg, 14-16 September 2012

http://www.eurozine.com/comp/hamburg2012.html
Harbour cities as places of movement, of immigration and emigration, as places of inclusion and exclusion, develop distinct modes of being that not only reflect different cultural traditions and political and social self-conceptions, but also communicate how they see themselves as part of the structure that is "Europe". The 2012 Eurozine conference will explore how European societies deal variously with the cultural legacy of the "harbour city". [more]

Multimedia     click for more

http://www.eurozine.com/comp/multimedia.html
Multimedia section including videos of past Eurozine conferences in Vilnius (2009) and Sibiu (2007). [more]


powered by publick.net