Feed
Articles
donate
donate
Share
|
Război în Europa? De ce ar fi posibil
Declarație-șoc a ministrului de Finanțe polonez Jan Vincent-Rostowski, săptămîna trecută, în Parlamentul European:
Trebuie să salvăm Europa, cu orice preț. Pericolul unui potențial război, în următorii zece ani, deși acum nu facem planuri pentru următorii zece ani, este un scenariu la care ar trebui să ne gîndim. Dacă 'zona euro' ar dispărea, dacă ar exploda, atunci există riscul ca UE să nu supraviețuiască. Dacă UE nu va putea să îndure acest șoc, atunci tot proiectul european ar fi în mare pericol, ceea ce ar duce la situația în care, peste cîțiva ani buni, vom avea de înfruntat un alt foarte mare pericol. Am folosit această comparație pentru a arăta politicienilor cu care am vorbit cît de gravă este situația.
The EU: Broken or just broke?
This article is part of the Focal Point The EU: Broken or just broke?.
Can Europe really break apart? Jacques Delors, Jürgen Habermas, José Ignacio Torreblanca, Daniel Daianu, Ulrike Guérot, Slavenka Drakulic, John Grahl and others discuss the causes for the current crisis -- and how to solve it. [ more ]
"Liderii europeni nu vor permite asta"
Dar despre ce lideri este vorba? Despre vizionarii secolului XX? În nici un caz! O prăbușire a proiectului european nu doar că va aduce în scenă, ci va fi chiar opera unui alt tip de lideri, cu totul diferiți. Îi simțim deja, în zone deocamdată periferice ale scenelor politice naționale, dar din ce în ce mai activi și influenți. Naționaliștii flamanzi, de exemplu, care reușesc să facă din constituirea guvernului belgian o ecuație imposibilă. Activiștii Jobbik din Ungaria, cu ideile lor iredentiste, care au influențat puternic adoptarea unei constituții cu aer de secol XIX. "Adevărații finlandezi" ori neoliberalii slovaci din SaS, care, în minoritate fiind, reușesc să determine guvernele fragile din țările lor să condiționeze planul de ajutorare a Greciei de acordarea unor garanții, imposibil de oferit, pentru fiecare țară în parte. Pentru ei, orgoliul național e mai important decît salvarea Europei. În Franța, sub amenințarea electorală a Frontului Național, liderii UMP aflați la putere îngroașă în mod penibil tonul la adresa românilor, pe care îi prezintă națiunii drept responsabili de toate relele posibile. La fel, extrema dreaptă olandeză împinge guvernul de la Haga spre o poziție irațională, îndreptată împotriva admiterii României și Bulgariei în Spațiul Schengen. Și exemplele pot continua. Nu cultura compromisului îi caracterizează pe liderii de acest gen. Ci, mai curînd, promisiunea lor de a apăra "cu orice preț" interesul național, de a repara nedreptăți istorice, reale sau închipuite. Ce vor face ei odată ajunși la putere? Își vor dezamăgi alegătorii, dînd dovadă de "slăbiciune" și negociind? Sau vor merge "pînă la capăt"?"Nu mai sînt motive de război în Europa"
Ni se pare. Proiectul integrator și succesul economic și social al Europei ultimelor decenii nu a făcut decît să acopere tensiuni vechi, care pot fi reaprinse în momente de criză. Diverse "Antante" și "Sfinte Alianțe" ar apărea imediat, state mai mici și mai slabe urmînd a gravita în jurul "marilor puteri".Cum "piața unică" va deveni o amintire, imediat va izbucni o competiție pentru obținerea de privilegii comerciale și subordonarea economică a celor mai mici de către cei mai mari – un fel de colonialism pe teren propriu, prin intermediul unor mari companii sprijinite, de astă dată fățiș, de căre guvernele statelor mari. Toată această bătălie pentru "împărțirea prăzii" va genera conflicte inimaginabile azi. Să nu uităm apoi de problemele locale: escaladarea tensiunilor dintre valoni și flamanzi, noul avînt al naționalismelor basc, catalan, corsican, reaprinderea conflictelor dintre români și unguri sau unguri și slovaci. Ca să nu mai vorbim despre Balcani! Dispariția proiectului integrator va duce la redescoperirea proiectelor naționale. Problema în Balcani este că fiecare națiune (bulgară, română, greacă, albaneză, macedoneană, sîrbă) vrea să fie "mare". Numai că o națiune "mare" presupune cel puțin un vecin "mic". Și nebunia nu se termină niciodată.
Cetățenii europeni nu mai au chef de războaie
De ce ar accepta cetățeanul european de azi să moară într-un șanț, în loc să se bucure de cel mai bun loc de trăit din lume: slujbă plătită generos, concedii lungi, beneficii sociale, mîncare gustoasă, orașe și sate minunate? Pentru ce ar urma el îndemnurile unor lideri loviți pe scufiță? Așa ar fi, dacă nu am fi văzut revărsările de violență din mari orașe ale Europei. Cine le-a animat? Sînt membrii unei noi generații, care au avut prea puțin acces la stilul de viață al europeanului de vîrstă și condiție medie. Sînt tineri lipsiți de posibilitatea găsirii unei slujbe din care să trăiască decent, imigranți din a doua generație, neintegrați și în criză de identitate, tot felul de alți rebeli fără cauză.Mulți dintre ei poate s-ar avînta într-un război de-adevăratelea, dacă niște lideri lipsiți de scrupule le-ar oferi – pentru prima oară în viață – un scop. Le-ar deschide înaintea ochilor perspectivele unei "lumi mai bune și mai drepte", i-ar îmbăta cu lozinci naționaliste sau, mai simplu, le-ar sugera că poți jefui și viola fără să ți se întîmple nimic după aceea. În definitiv, aceste ingrediente au contribuit din plin la drama iugoslavă. Desigur, toate aceste lucruri nu sînt astăzi probabile. Dar sînt posibile. Și, să ne aducem aminte de o vorbă veche: "Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se împlinească!".
Published 2011-10-13
Original in Romanian
First published in Dilema Veche 397 (2011) (Romanian version)
Contributed by Dilema veche
© Ovidiu Nahoi / Dilema Veche
© Eurozine
Time to Talk click for more 
Social media 
