Cîteva comentarii la G.M. Tamas
Mi-a făcut plăcere, dragul meu, să propun Dilemei vechi textul scrisorii în care mă amendezi pentru interpretarea trunchiată a sprințarei tale intervenții de la Sofia. Cum îți spuneam și într-un mail de-acum cîteva zile, scrii atît de bine românește, încît, pentru un calofil ca mine, aproape că nu mai contează ce spui. Îmi cer, oricum, scuze, dacă am reprodus inexact spusele tale. Pe de altă parte, oricîte malentendu-uri s-ar aduna între noi, e clar că stăm, cu sau fără ele, pe poziții disjuncte și că vom rămîne pînă la capăt în această disjuncție: tu apărînd cu îndîrjire și grație un utopic paradis de stînga, eu bombănind bătrînește, dinspre dreapta, nonșalanța (sprezzatura?) cu care teoretizezi ceea ce, pentru mai multe milioane de oameni, a fost infernul pur. De dragul dialogului, ridic, totuși, mănușa.
Read also:
Andrei Plesu
"The Left treading on the Right"
G.M. Tamás
"A response to Andrei Plesu"
Andrei Plesu
"Some comments to G.M. Tamás"
Conform enunțului 1, pe care îl preferi, comunismul nu e infirmat de "socialismul real", altfel spus nu poate fi epuizat de tribulațiile lui istorice. Trebuie să i se mai dea o șansă, încă una, iarăși și iarăși, pînă cînd, poate, într-un tîrziu, și la capătul cîtorva noi hecatombe, va reuși să-și arate chipul benefic, generos, "științific". Admiți că enunțul 1 e "simplist". În schimb, enunțul 2 ți se pare direct "fals". A identifica comunismul cu URSS, China, Europa de Est, Gulagul, Canalul, Gherla, Aiudul etc. e la fel de abuziv, pe cît este de abuziv să identifici liberalismul cu crimele belgiene din Congo și, în general, cu genocidul. Care va să zică, ești echidistant. Nu poți fi de acord cu Losurdo sau Canfora ("totuși mari cărturari"), nici cu cei care "găsesc scuze pentru universul concentraționar sovietic" ("sovietic" firește, căci în celelalte țări comuniste pușcăriile nu sînt relevante...). Sincer vorbind, ești prea echidistant pentru gustul meu. A judeca comunismul prin prisma Gulagului mi se pare, orișicît, ceva mai legitim decît a judeca liberalismul prin prisma genocidului. Stalin e, cred, un exponent al marxism-leninismului în mai mare măsură decît a fost Hitler un exponent al lui John Stuart Mill. În ce mă privește – așa cum, probabil, anticipezi – sînt mai aproape de enunțul 2. Pînă una alta, "socialismul real" a arătat așa cum a arătat și, de vreme ce, indiferent de contexte locale, de "adaptări" naționale, de experimente și scremete de tot soiul, a produs efecte atît de asemănătoare, am dreptul să-i pun la îndoială temeiurile. Nu pot face abstracție de faptul istoric, în numele unui nimb imperceptibil. N-ar fi nici măcar în spiritul lui Karl Marx.
Cît despre însemnările tale din Post-scriptum, mărturisesc că le-am urmărit cu oarecare dificultate. Nu înțeleg ce vrei să spui definind liderul "conservator" drept un "ludic al stăpînirii fără țel ulterior", sau calificînd "stînga eternă", pe urmele lui Badiou, drept "regim de adevăr", "un adevăr anti-ierarhic, decentrat, diseminat" etc. Conservatorul ludic? Foarte bine! Ai ceva împotriva lui Churchill? Preferi seria de activiști comuniști care se iau în serios pînă la crimă? Comunismul ca "regim de adevăr"? Nu ți se pare o ironie? Ce te-a determinat să faci disidență împotriva unui "adevăr" atît de "zdrobitor" și, în plus, "splendid" ca un discurs de Galileo Galilei? Știu, o să spui că altul e "comunismul" tău, că vorba eternului Pristanda, "altceva ai tu în sufletul tău". Losurdo? Badiou? Dă-mi voie să te scandalizez nițel: doi băieți deștepți de o prostie compactă. Genul de intelectuali care "trag lumea pe sfoară cu pișicherlicuri". Nu polemizez. (Viața e prea scurtă.) Îi descriu. Rămîn totuși fidelul tău, plin de o paradoxală simpatie, "dușman de clasă". Măcar să fi arătat toate conflictele veacului ca fragedele conflicte dintre noi doi.
Cu drag,
Andrei Pleșu
Published 2009-06-16
Original in Romanian
First published in Dilema veche 247 (2008)
Contributed by Dilema veche
© Andrei Pleșu/Dilema veche
© Eurozine













